joi, 18 septembrie 2008

Bine ati revenit in mocirla

Dupa meciul de senzatie facut de CFR Cluj contra Romei, toti ziaristii si toti patronii de club din Romania s-au supra-excitat! Toti erau cu declaratii care mai de care mai pompoase, de genul "Victoria CFR-ului ne va da aripi" - cum zicea Berbecali.


Aripi?! Ce mama dreq de aripi?

Multi oameni erau convinsi ca aceasta va fi saptamana magica a fotbalului romanesc, ca vom face cine stie ce super-mega performante in UCL si in UEFA.
Dar nu a durat decat foarte putin. Am vazut cu totii meciul Stelei. Ce ziceti? V-a placut? Au avut aripi? Au avut pe naiba. Erau fricosi, timorati, de parca nu era al treilea an consecutiv cand se bateau cu echipe de talia lui Bayern Munchen.

Dupa ce am vazut CFR-ul ce bine s-a miscat din punct de vedere tactic, sub bagheta magica a lui "Trompetta", am asistat la haosul desfasurarii pe teren a jucatorilor lui Larius Macatus. De la mijloc in sus, nimeni nu-si stia locul pe teren. Arthuro la un moment dat le-a dat clasa celor mai buni fundasi stelisti, respingand din careul nostru cateva mingi periculoase... POI CE FRANTZ CAUTA ARTHURO LA NOI IN CAREU?? O echipa care vrea sa egaleze isi tine unul, sau chiar doi atacanti in fatza, chiar daca adversarii au corner.

Dupa ce am vazut CFR-ul cum nu s-a lasat intimidata de statura lui AS Roma, chiar si la 1-0 pentru ei, am asistat la neputinta GROAZNICA a marilor echipe Dinamo si Rapid, care nu au fost in stare sa lase "romanismele" la o parte si sa se daruiasca suta la suta fotbalului pe care il joaca pe teren.

Eu unul sunt satul sa aud ca, la un meci al unei echipe romanesti contra unei echipe straine:
  • portarul nostru e cel mai bun jucator al echipei noastre
  • comentatorul roman spune fraza clasica: "ai nostri par ca nu au forta necesara sa atace"
Dupa meciul CFR-ului, am crezut ca ne-am teleportat in alta lume, o lume in care fotbalistii joaca fotbal pentru ca le place si sunt pasionati, nu pentru ca primesc bani sau femei care le cer autografe. Si, in acele 90 de minute extraordinare, chiar ne-am simtit bine, si am fost mandri ca suntem romani! Dar iata ca realitatea ne-a adus repde inapoi in Romania. Nu e corect sa spunem ca am revenit cu picioarele pe pamant - de fapt, am revenit cu picioarele in mocirla noastra cotidiana!


P.S: De la aceasta mocirla face exceptie, fara indoiala, mica-mare echipa a lui Dan Petrescu, care au reusit, contrar tuturor sortilor, un egal de senzatie cu Hamburg. Desigur, merita mentionat si Vasluiul, care si ei au scos un rezultat bun, dupa ce au muncit si au transpirat 90 de minute impotriva unei echipe puternice.